Comedia “O scrisoare pierduta” este impartita in patru acte. Textul este conceput ca o succesiune dinamica de replici, iar principalul mod de expunere este dialogul.
Interventiile autorului, adica indicatiile scenice sau didascaliile, sunt prezente de obicei la inceputul comediei, al unui act, sau sunt intercalate replicilor. Ele se refera la cadrul actiunii, statutul personajelor, mimica si gestica acestora etc, si utilizeaza ca moduri de expunere descrierea si naratiunea.
Gloria literara a lui Caragiale a fost consfintita in seara zilei de 26 octombrie 1884, la Iasi, la lectura piesei “O scrisoare pierduta”, in casele lui Iacob Negruzzi.
Piesa a fost jucata in premiera, pe scena Teatrului National din Bucuresti, la 13 noiembrie 1884, inregistrand un mare succes de public, prin seria de 11 reprezentatii consecutive, in decurs de numai trei saptamani.
A fost reluata, pana la sfarsitul anului, cu actorii Teatrului National, la Iasi, apoi la Craiova, echivaland cu raspandirea ei in toata tara si cu receptarea unanima a publicului amator de teatru.
Pentru autor, spectacolele de la teatrul iesean au insemnat consacrarea, dupa ce in 1879 primele doua reprezentari ale comediei “O noapte furtunoasa” au provocat scandal si l-au indepartat pentru un timp pe dramaturg de Teatrul National si dupa ce, in 1880, “Conu Leonida fata cu reactiunea” trecuse aproape neobservata, jucandu-se pe o scena de mana a doua, cum avea sa consemneze Titu Maiorescu in studiul sau din 1885, “Comediile d-lui I.L. Caragiale”.
Sursa foto: www.themoviesbest.com