Augustin Maior

Augustin Maior (1882-1963) a fost un fizician, pedagog si inventator roman.

 

In luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Statia Experimentala a Postelor din Budapesta unde, in 1906, a reusit sa transmita simultan, pe o singura linie telefonica de 15 km, 5 convorbiri fara ca semnalele sa interfereze.

Fundamentele teoretice ale telefoniei multiple au fost publicate in 1907 in revista „Elektrotechnische Zeitschrift” si apoi, in 1914, in lucrarea „The use of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and for Power Transmission” publicata in revista “The Electrician”.

Dupa Primul Razboi Mondial si Unirea Transilvaniei cu Romania, Augustin Maior isi pune experienta sa la dispozitia autoritatilor romane, devenind director general al Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor din Transilvania si Banat.

Aproape simultan, in iulie 1919, a fost numit profesor titular la Universitatea din Cluj si apoi director al Institutului de Fizica Teoretica si Tehnologica al Facultatii de Stiinte. In perioada 1929-1946 a fost si decan al facultatii. A predat studentilor sai cursuri continand multe idei moderne, cum sunt cele de „Electricitate si Magnetism” sau de „Acustica si optica”, pe care le-a si publicat in diverse editii.

Augustin Maior s-a dovedit a fi si un vizionar. In 1923 i-a aprobat lui Hermann Oberth sa-si sustina lucrarea de licenta la Universitatea din Cluj, dupa ce aceasta fusese respinsa la Universitatea din Heidelberg. El si-a pus semnatura pe diploma celui care, mai tarziu, va fi unanim recunoscut drept parintele rachetei interplanetare moderne.

Augustin Maior a fondat Scoala de Fizica Teoretica de la Universitatea din Cluj, mentinand un contact permanent cu marile idei ale timpului si avand contributii remarcabile in domeniile aflate in dezvoltare in Europa. Aceste contributii au fost pe deplin recunoscute in anul 1950, cand laureatul Premiului Nobel M.Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris lucrarea lui Augustin Maior intitulata „Campurile gravitationale si magnetismul”. Acesta a fost unul dintre ultimele evenimente fericite din viata zbuciumata a lui Augustin Maior de dupa 1947.

Sursa foto: www.ro.wikipedia.org

Lasa un comentariu...

*