Emil Racovita

Emil Racovita (1868-1947) a fost un savant, explorator, speolog si biolog roman, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – pesteri si panze freatice de apa).

 

 

 

A fost ales academician in 1920 si a fost presedinte al Academiei Romane in perioada 1926-1929.

Cele 1.300 de exemplare din flora si fauna regiunilor cercetate adunate de Racovita au fost studiate de numerosi cercetatori, care au descris sute de forme necunoscute pana atunci in lumea vegetala si animala.

In 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franta.

Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee in pestera Cueva del Drach din Mallorca, vizitata in 1904, domeniul il fascineaza si renunta la cercetarea in oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane.

In 1907, va publica „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importanta dedicata biospeologiei din lume.

Dupa aceea, va initia un program international de cercetare numit „Biospeologica” care sa studieze fauna pesterilor, la inceput ca o activitate privata, dar in 1920, infiinteaza la Cluj primul Institut Speologic din lume.

Pe langa numerosi cercetatori romani, Racovita aduce la Cluj si o echipa de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) si un elvetian (Alfred Chappuis).

Intre timp, scrie de asemenea un tratat evolutionist, cu anumite abordari originale asupra subiectului.

In timpul expeditiei din Antarctida, Emil Racovita a avut posibilitatea sa studieze viata imenselor mamifere acvatice, dar si a pinguinilor. El a ramas in istoria stiintei ca descoperitor al balenei cu cioc.

Sursa foto: www.supravietuitor.wordpress.com

Lasa un comentariu...

*