Eugen Ionescu (1909-1994), cunoscut in afara Romaniei sub numele de Eugene Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limba franceza originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului si membru al Academiei Franceze.
Intreaga opera ce va urma poate fi considerata ca un efort original si reusit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic si absurd al existentei, fatalitatea mortii, splendoarea si neantul conditiei umane.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de carti si sute de studii, teze de doctorat, colocvii internationale, simpozioane si festivaluri.
Criticii disting, in general, doua perioade sau maniere ale teatrului ionescian:
- Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare si mecanice, cu limbaj aberant si caracter comic predominant: „Cantareata cheala”, „Lectia”, „Scaunele” si altele.
- A doua incadreaza piese ca „Ucigas fara simbrie”, „Rinocerii”, „Regele moare” etc., in care apare un personaj principal, un mic functionar modest sau rege visator si naiv, cu numele de Berenger sau Jean.
In aceste piese actiunea si decorul capata importanta, limbajul este mai putin derutant si comicul este inlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singuratatea si izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia mortii este marea forta motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gandirii si a limbajului la moartea neinteleasa si neacceptabila a individului.
Cu ocazia centenarului nasterii scriitorului, in anul 2009, opera lui Eugen Ionescu a fost celebrata in mod oficial in intreaga lume, la propunerea Romaniei si a ambasadorului acestei tari la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestari culturale, atat in tara, cat mai ales in strainatate.
Sursa foto: www.comemorare.ro