Ioan Cantacuzino, descoperitorul vaccinului antiholeric

Ioan Cantacuzino (1863-1934) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala.

 

 

Ioan Cantacuzino a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibrionul holeric si vaccinarea antiholerica, imunizarea activa impotriva dizenteriei si febrei tifoide, etiologia si patologia scarlatinei.

Incepand cu anul 1896, publica lucrari despre sistemele si functiile fagocitare in regnul animal si despre rolul fenomenelor electrofiziologice in mecanismele imunitare.

Pe baza cercetarilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita „Metoda Cantacuzino”, metoda folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera.

Datorita lui Ioan Cantacuzino, Romania a fost a doua tara din lume, dupa Franta, care a introdus in 1926 vaccinul BCG („Bacilul Calmette-Guerin”), avand germeni cu virulenta atenuata, pentru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor impotriva tuberculozei.

Ioan Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o in combaterea epidemiei de tifos exantematic si holerei in timpul Primului Razboi Mondial si in campania antimalarica.

Ioan Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Romane din anul 1925, membru in Comitetul de Igiena al Ligii Natiunilor, al societatilor de Biologie, de Patologie Exotica si al Academiei de Stiinte din Paris.

Numeroase universitati i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) si Bordeaux (1934).

Sursa foto: www.medicaacademica.ro

Lasa un comentariu...

*