Anton Pann

Anton Pann a fost un poet, compozitor de muzica religioasa, profesor de muzica religioasa, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului national al Romaniei. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel istet ca un proverb” in poemul Epigonii.

 

Pann a fost un pasionat colectionar de muzica romaneasca, care a notat creatii din repertoriul muzicienilor din perioada fanariota.

A tiparit unele din cele mai vechi piese muzicale de curte si cantece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost insotit de interesul sau in alte traditii muzicale: in practica sa bisericeasca, el a tradus si compus in traditia imnologiei bizantine si a fost printre primii din generatia sa care a folosit terminologia muzicala vestica in indicarea tempoului sau a elementelor de agogica.

Anton Pann a fost si un interpret iscusit la lauta, chitara si, posibil, la pianoforte, cantand in diverse momente, alaturi de tinerii boieri.

Printre culegerile si creatiile sale muzicale se numara compozitii orientale, romante si cantece de lume: „Bordeias, bordei, bordei”, „Inima mi-e plina”, „Mugur, mugurel”, „Pana cand nu te iubeam”, „Nu mai poci de ostenit”, „Lelita saftita”, „Si noi la Ilinca”, „Unde-auz cucul cantand” sau „Sub poale de codru verde”.

Sursa foto: www.publipro.ro

Lasa un comentariu...

*